Am căutat în cărţi un nume să-ţi găsesc,
În stele chiar, să aflu a ta privire.
Dar tu nu exişti în lume şi în nimic omenesc.
Eşti zeu prin adorare şi sfânt prin slăvire.
Din ochii tăi de azur noaptea lent s-a prelins
Şi e plină de scântei rupte dintr-un fulger
Ce ard pe chipul tău, pe părul tău de aur aprins
Când baţi parcă din aripi şi te-nalţi ca un înger.
Zâmbeşti, dar trist. Şi ochii îi închizi uşor,
Te pierzi în amintiri, în poezii, în pagini,
Măşti şi minciuni ce le credeai uitate, încă dor,
Chiar dacă sunt doar fragmente, frânturi de imagini.
Şi iar goneşti pe calul tău parcă înaripat,
Iar luna din ceruri pe chipu-ţi de înger aduce
Raze ameţitoare de argint revărsat
Ce scapără în sufletul tău de zeu, Il Luce...
PS: Il Luce nu e Mircea Lucescu :)))))))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu