Foşti iubiţi

O uşă ce se deschide doar când intru sau ies eu,
Uneori uit că s-a terminat şi te aştept să vii.
Partea ta de pat e goală, mă gândesc la tine mereu,
Iar tu-mi zâmbeşti acum doar din fotografii.

Pe lista de foşti iubiţi adaug şi numele tău,
Scris cu litere groase de tipar.
Şi tu ai jurat că mă vei iubi mereu,
Dar... mereu există un "dar"!

Dar nu mai poţi să vii,
Dar nu mai vrei,
Dar nu mai ştii
Cum să mă iei.

Iar mâna mea scrie
Cu numărul o mie
Numele tău
Pe lista de foşti iubiţi.

Nu au fost o mie, dar toţi au venit la întâmplare
Şi au plecat spunând că poate au ghinion.
Câte un pic din sufletul meu a luat fiecare
Şi am rămas să scriu iubitul cu numărul un milion.

Şi toţi vorbeau despre casa pe care o vom avea,
Despre cum îi va chema pe copii, dar ce ghinion
Se întâmplă mereu la fel, se repetă istoria,
Adio, iubitul meu cu numărul un milion!

Dar nu mai poţi să vii,
Dar nu mai vrei,
Dar nu mai ştii
Cum să mă iei.

Iar mâna mea scrie
Cu numărul o mie
Numele tău
Pe lista de foşti iubiţi.

Am o colecţie de inele, câte unul de la fiecare,
Păstrez mii de flori uscate, presate în jurnale.
Încă unul îmi spune adio şi sună atât de banal.
Adio, iubitul meu cu numărul un miliard!