Fata din oglinda mea

Plânge-n seara aceasta fata din oglinda mea,
Palmele-şi apasă pe ochii mari şi grei.
Cum aş putea s-o alin, când chiar eu sunt ea?
Şi lacrimi mari cad pe obrajii ei.
Şi plânge-n seara aceasta fata din oglinda mea...

De afară se revarsă lumina de la lună,
Ea se priveşte în oglinda din dormitor.
A uitat că are peria de păr în mână,
A uitat că-n jurul ei miroase a flori.
Stă nemişcată, aşteptând o minune,
El a promis, dar n-ar fi întâia oară
Când ar uita de promisiune...

Şi plânge-n seara aceasta fata din oglinda mea,
Palmele-şi apasă pe ochii mari şi grei.
Cum aş putea s-o alin, când chiar eu sunt ea?
Şi lacrimi mari cad pe obrajii ei.
Şi plânge-n seara aceasta fata din oglinda mea...

Oftează lung muşcând buza uscată
De sete şi de nesfârşit delir.
În întuneric, obosită, tremură toată.
O privesc şi uit să mai respir.
E târziu, luminile se sting pe rând
Şi fata din oglinda mea plânge în mine.
Va adormi din nou cu el în gând
Şi el... el nu cred că mai vine...

Şi plânge-n seara aceasta fata din oglinda mea,
Palmele-şi apasă pe ochii mari şi grei.
Cum aş putea s-o alin, când chiar eu sunt ea?
Şi lacrimi mari cad pe obrajii ei.
Şi plânge-n seara aceasta fata din oglinda mea...