sâmbătă, 16 august 2008

Delfin


Se aruncă de pe stânci
În apele cele mai adânci,
Zboară cu albatroşii, în braţele lui cuprinde câte un val
Ca un fiu regal al mării adus cu forţa de vânturi la mal.
Cu braţele reci îmi cuprinde uşor trupul de soare încins,
Îmi prinde scoici în păr şi spune: "Aşa cum ţi-am promis."

Nemişcat, întins pe nisip,
Nu vede, nu aude nimic.
Mă ignoră. Ca un delfin el simte doar marea în vine,
Îi sărut palmele sărate, priveşte soarele dincolo de mine.
Gust sarea de pe trupul lui, bărbat-delfin născut în adâncuri,
Smuls de valuri dintre corali şi adus la mal de vânturi.

Delfin născut din val şi soare,
Simţi furtuni în tâmple, marea în vine.
Delfin, dacă tu ai şti cât mă doare
Că iubeşti marea mai mult ca pe mine.


Niciun comentariu: