Semi-Zeu

Priveşti pe fereastră, pasiv şi plictisit,
De-atâta adorare, aproape ai obosit.
Cu ţigara fumegând între degetele lungi,
Încercând, fără rost, singurătatea s-o alungi.
Divin de frumos,
Nici vesel, nici serios.
Tu nu arăţi nici bucurie, nici durere,
Nu-şi au loc în tine nici slăbiciune şi nici putere.
Eşti doar menit să rămâi etern adorat,
Să joci rolul tău de fals Don Juan
Sedus şi abandonat.

Tu pari doar făcut să rămâi frumos şi indiferent,
Ochii tăi privesc în gol, parcă prin mine.
Asculţi vocea mea şi doar zâmbeşti absent,
Dai senzaţia că pe tine, nimic niciodată nu te atinge.

Pierdut în fotoliu, cu capul dat pe spate,
Încruntat, cu degetele subţiri crispate,
Masezi arcadele-incordate, încercând să te minţi
Că timpul nici nu trece dacă tu nu îl mai simţi.
Sălbatic de frumos,
Cu un zâmbet dureros,
Ce eşti tu? Acel perimat demon sau înger?
Aparent nepăsător la victorii şi înfrângeri.
Consumat de furtuna care-ai fost,
Prea obosit să mai respiri
Când simţi că n-are rost.

Tu pari doar făcut să rămâi frumos şi indiferent,
Ochii tăi privesc în gol, parcă prin mine.
Asculţi vocea mea şi doar zâmbeşti absent,
Dai senzaţia că pe tine, nimic niciodată nu te atinge.

Nu, pe tine nimic niciodată nu te atinge,
Te consumi încet, nimic nu te mai poate învinge.
Închizi ochii primind resemnat iubirea lor,
Eu - ca toţi ceilalţi - nu pot decât să te ador.
Inuman de frumos,
Avid de spectaculos.
Am nevoie să te înţeleg ca să pot să te iubesc,
Dar tu eşti singurul pe care nu pot să-l citesc.
Vei rămâne tot singur, e firesc,
Mă vei pierde curând
Te vei pierde şi tu.
În tine nu mai ai nimic omenesc.