miercuri, 30 iulie 2008

Să nu fiu om



O clipă, Doamne, nu Îţi cer zile, luni sau ani
Să nu am nici putere, nici vise şi nici bani.
Să nu cunosc durerea, să nu ştiu fericirea,
Să nu simt ura, Doamne, să nu-mi doresc iubirea.
Să fiu doar moleculă, neînsemnat atom,
Să fiu, Doamne, orice, numai să nu fiu om.

Azi firea mă desparte de tot ce vreau să fiu.
Şi nu m-ajută la nimic toate câte ştiu.
Toate câte o viaţă-ntreagă am învăţat
Sunt goluri în care doar iluzii am băgat.

Ce simt acum? Mă abţin să nu spun!
Vreau doar să râd la ploaie ca un biet nebun,
Să uit tot ce-am făcut şi tot ce-am zis,
Să urmăresc din nou acelaşi simplu vis.
Dar sunt gânduri multe, raţiuni dedesubt,
Concepţii ce o viaţă-ntreagă am urât.
Şi oricât ar fi de durereoase şi de grele,
Acuma, Doamne, sunt toate ale mele.

Să fiu, Doamne, orice, numai să nu fiu om!
Să fiu doar moleculă, neînsemnat atom...
Să nu simt ura, Doamne, să nu-mi doresc iubirea,
Să nu cunosc durerea, să nu ştiu fericirea.
Să nu vreau nici putere, nici vise şi nici bani,
O clipă, Doamne, nu Îţi cer zile, luni sau ani.


Niciun comentariu: