Nu suntem nemuritori

Şi câmpurile de lavandă violet se înnegresc

Şi soarele se prăbuşeşte-n mare
Şi părinţii noştri-mbătrânesc
Iar noi, cât mai rămânem tineri oare?...

Aşa cum stelele dispar la răsărit,
Aşa cum primăvara vine şi iar pleacă,
Aşa cum nu rezistă nimic la infinit,
Aşa şi viaţa noastră o să treacă.

Aşa cum se scutură la orice adiere
Frunze aurii, petale albe de flori
Ce trist e să ne luăm la revedere
Când aflăm că nu suntem nici noi
Nemuritori...