joi, 30 octombrie 2008

Orion


Înger sprijinit în fulger,
Ca un bătrân într-un toiag,
E copil, bărbat şi înger,
Îl urăsc şi mi-este drag.

Iubire dintre rai şi iad,
Ce mă chemi dintr-o privire,
Tu mă-nalţi, mă faci să cad,
Cu promisiuni de nemurire.

Nu mă amăgi, iubire, 
Nu-ncerca nici să mă minţi,
Că eu, doar dintr-o privire,
Simt ce vrei şi simt ce simţi.

Străluceşte asupra mea,
Cum ai făcut şi până-acum,
Atunci voi fi şi eu o stea
Alături răsărind din fum.

Numai noi trei să fim mereu,
Învăluiţi mereu în mister,
Doar tu, iubirea noastră şi eu
Asemeni lui Orion din cer.


3 comentarii:

Anonim spunea...

Foarte frumos... Imi place mult. Stiam ca esti o fata talentata (si nu numai)
Imi aduc aminte de vremea cand scriam si eu versuri...mai negre, mai bacoviene sau mai aiurite (daca le-ai citi, sigur nu ti-ar veni sa crezi ca scriam atat de...negru)

Princess spunea...

Sigur nu mi-ar veni sa cred, pentru ca oricum, tu esti cel mai tare si cel mai optimist om pe care il cunosc!

Anonim spunea...

Acum poate... Multumesc :D