
Înger sprijinit în fulger,
Ca un bătrân într-un toiag,
E copil, bărbat şi înger,
Îl urăsc şi mi-este drag.
Iubire dintre rai şi iad,
Ce mă chemi dintr-o privire,
Tu mă-nalţi, mă faci să cad,
Cu promisiuni de nemurire.
Nu mă amăgi, iubire,
Nu-ncerca nici să mă minţi,
Că eu, doar dintr-o privire,
Simt ce vrei şi simt ce simţi.
Străluceşte asupra mea,
Cum ai făcut şi până-acum,
Atunci voi fi şi eu o stea
Alături răsărind din fum.
Numai noi trei să fim mereu,
Învăluiţi mereu în mister,
Doar tu, iubirea noastră şi eu
Asemeni lui Orion din cer.
3 comentarii:
Foarte frumos... Imi place mult. Stiam ca esti o fata talentata (si nu numai)
Imi aduc aminte de vremea cand scriam si eu versuri...mai negre, mai bacoviene sau mai aiurite (daca le-ai citi, sigur nu ti-ar veni sa crezi ca scriam atat de...negru)
Sigur nu mi-ar veni sa cred, pentru ca oricum, tu esti cel mai tare si cel mai optimist om pe care il cunosc!
Acum poate... Multumesc :D
Trimiteți un comentariu